RSS

fizicieni ai lumii

FIZICIENII LUMII
CATEVA NOTIUNI DESPRE FIZICIENII LUMII

==Mihail Vasilievici Lomonosov , mare fizician rus , a trait intre anii 1711 si 1765 fiind fondatorul
teoriei molecularo-cinetice a materiei. El a demonstrat pentru prima data legea constantei masei
substantelor.
==Galileo Galilei ( 1564 – 1642 ) fizician si astronom italian , a introdus pentru prima data notiunea
de inertie , a stabilit relativitatea miscarii , a studiat legile caderii corpurilor si a miscarii corpurilor pe
un plan inclinat. A fost primul care a cercetat cu un telescop cerul instelat, descoperind o multime
de stele noi . A sustinut activ sistemul heliocentric .
==Isaac Newton ( 1643- 1727 ) genial matematician si fizician englez , a descoperit legea gravitatiei
universale, a elaborat teoria miscarii corpurilor ceresti, a inventat calculul diferential si integral, a
elaborat o metoda noua si interesanta de cercetare a materiei prin mijloace matematice, iar in optica
a facut descoperiri remarcabile .
NOTIUNI DESPRE GRAVITATIE
Pamantul, era considerat de catre oamenii din antichitate ca fiind sustinut de trei balene. Naivii
si oamenii de rand, credeau aceasta teorie datorita inculturii dar mai ales datorita faptului ca si
biserica o sustinea orbeste, negasind alta explicatie.
In urma demonstratiilor lui Newton s-a stabilit ca o multime de fenomene, aparent diferite ( cum
ar fi :caderea libera a corpurilor pe Pamant, miscarile vizibile ale Lunii si Soarelui, mareele, etc.) sunt
manifestari ale aceleasi atractii ce se manifesta in univers. Intre toate corpurile din univers ( graunte
de nisip, boabe de mazare, pietre sau planete) actioneaza o forta de atractie reciproca pe care Newton
o numea legea gravitatiei universale. Existenta atractiei universale, si numai ea, explica stabilitatea
sistemului solar, miscarea planetelor si a celorlalte corpuri ceresti.
Miscarea circulara a corpurilor ceresti se produce ca si miscarea circulara a unei pietre invartita
cu sfoara. Fortele de atractie universala reprezinta sforile invizibile care silesc corpurile ceresti sa se
miste pe o anumita traiectorie. Asa se explica faptul ca Luna este mentinuta pe orbita de forta de
atractie a Pamantului, care la randul sau este mentinut de forta de atractie a Soarelui.
Isaac Newton este cel care are meritul ca a descoperit legea acestei atractii si a aratat de ce
anume depind fortele respective .
Continuand ideile lui Galileo Galilei ( 1564-1642) ,studiind amanuntit observatiile precise asupra
planetelor facute de Tycho Brabe ( 1546-1601) si a celor trei legi ale lui Kepler (1571-1630) ; orbita
eliptica , egalitatea ariilor maturate de raza vectoare in timpuri egale si patratele perioadelor de revo-
lutie se comporta ca si cuburile axelor mari ; Isaac Newton a reusit sa demonstreze legea atractiei
universale , care ii poarta numele, si sa deduca legile lui Kepler intr-o forma stringenta. Newton a
mai determinat perturbatiile reciproce ale planetelor, a explicat anomaliile miscarii Lunii si legatura
lor cu fluxul si refluxul.
Studiile si legile ramase de la Newton , sunt valabile si azi , astfel ca putem spune fara a gresi
ca atunci s-au pus bazele fizicii si astronomiei moderne .

albert-einsteinTeoria speciala a relativitatii
Albert Einstein

Cea de-a treia lucrare importanta publicata de Einstein in 1905, “Asupra electrodinamicii corpurilor in miscare”, continea ceea ce avea sa fie cunoscuta mai tarziu ca teoria relativitatii. Inca de la Newton, filosofii naturali (denumirea sub care erau cunoscuti fizicienii si chimistii) incercasera sa inteleaga natura materiei si a radiatiei, precum si felul in care interactionau intr-o imagine unificata a lumii. Ideea ca legile mecanicii sunt fundamentale era cunoscuta drept conceptia mecanicista asupra lumii, in timp ce ideea ca legile electricitatii sunt fundamentale era cunoscuta drept conceptia electromagnetica asupra lumii. Totusi, nici una dintre idei nu era capabila sa ofere o explicatie coerenta asupra felului cum radiatia (de exemplu lumina) si materia interactioneaza atunci cand sunt vazute din sisteme de referinta inertiale diferite, adica interactiile sunt urmarite simultan de un observator in repaus si un observator care se misca cu o viteza constanta.
In primavara anului 1905, dupa ce a reflectat la aceste probleme timp de 10 ani, Einstein si-a dat seama ca esenta problemei consta nu intr-o teorie a materiei, ci intr-o teorie a masurarii. Esenta acestei teorii speciale a relativitatii era constatarea ca toate masuratorile timpului si spatiului depind de judecati asupra simultaneitatii a doua evenimente diferite. Aceasta l-a condus la dezvoltarea unei teorii bazate pe doua postulate: principiul relativitatii, care afirma ca legile fizicii sunt aceleasi in toate sistemele de referinta inertiale, si principiul invariabilitatii vitezei luminii, care arata ca viteza luminii in vid este o constanta universala. Prin aceasta a fost capabil sa ofere o descriere consistenta si corecta a evenimentelor fizice din diverse sisteme de referinta inertiale fara a face presupuneri speciale cu privire la natura materiei sau a radiatiei, sau a felului cum ele interactioneaza. Aproape nimeni nu a inteles demonstratia lui Einstein

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: