RSS

Monthly Archives: April 2009

Leonardo da Vinci

leonardo23

Leonardo da Vinci (1452-1519) este un artist din Florenţa, unul dintre cei mai mari artişti ai Renaşterii. El este un bine cunoscut pictor, arhitect, om de ştiină, inginer şi sculptor. Profunda sa pasiune pentru cunoaştere şi cercetare a fost cheia spre cunoaşterea artistică şi ştiinţifica în acelaşi timp. Inovaţia sa în pictură a influenţat arta italiană pentru mai mult de un secol după moartea sa. Studiile sale ştiinţifice în anatomie, optică şi hidraulică au anticipat multe dintre descoperirile ştiinţei moderne.

Leonardo da Vinci s-a născut într-un oraş mic din Vinci, în Toscana, lângă Florenţa. El a fost fiul unui bogat notar florentin, numit Ser Piero, care avea 25 de ani atunci când Leonardo a fost adus pe această lume. În acelaşi an în care baiatul s-a născut tatăl său s-a căsătorit cu prima sa nevastă. El nu s-a însurat cu mama lui Leonardo deoarece aceasta a fost probabil fiica unui fermier. Mama băiatului se numea Catarina, numele ei este tot ce se ştie astăzi despre ea.

Pe la mijlocul anului 1460 familia s-a stabilit în Florenţa, unde lui Leonardo i s-a oferit cea mai bună educaţie. El a avansat rapid atât social cât şi intelectual. Leonardo da Vinci era chipeş, perseverent în conversaţie, un bun muzician şi improvizator. Prin 1466 a fost apreciat ca garzone al lui Andrea del Verrocchio. În atelierul acestuia, Leonardo a fost introdus în multe activitaţi, de la pictarea pieselor din altar până la sculptarea unor mari monumente din marmură sau bronz.

În 1472 a intrat în cercul pictorilor din Florenţa, iar în 1476 era încă considerat asistentul lui Verrocchio. În 1478 Leonardo da Vinci a devenit un maestru independent. Primul său angajament a fost să picteze piesele din altar, din capela Palazzio Vecchio. Prima sa mare operă a fost “Adoraţia Magilor” (începută în 1481, dar neterminată). Alte lucrări din tinereţea sa sunt: “Benoise Madonna” (1478), portretul “Ginerva de Benci” (1474) şi “Sfântul Jarome” (neterminat).

Prin 1482, el a intrat în serviciille ducelui de Milano, Ludovico Sforza. În scrisoarea adresată ducelui Milanului Ludovico Sforza spre a-şi oferi serviciile, Leonardo da Vinci îşi dezvăluie în 10 paragrafe problemele de tehnologie pe care le studiase şi pe care era convins că le soluţionase. De altfel, nenumaratele desene, schiţe şi explicaţii aflate în manuscrisele rămase de la el confirmă aceste afirmaţii.Textul scrisorii, deşi limitându-se aproape exclusiv la domeniul ingineriei militare, indică varietatea cu totul neobişnuită a unor asemenea probleme şi soluţii:

“1. Dispun de un tip de poduri extrem de uşoare şi de rezistente, adaptate pentru a fi transportate foarte uşor […] şi altele solide şi rezistente la foc şi în luptă, uşor de ridicat şi uşor de aşezat. De asemenea, dispun de metode de ardere şi distrugere a acelora a duşmanilor.

2. Când un loc este asediat ştiu cum să scot apa din tranşee şi să fac o infinită varietate de poduri, adăposturi şi scări şi alte dispozitive.

3. Idem. Dacă, datorită înălţimii malurilor sau rezistenţei locului şi a poziţiei sale, este imposibil, în timpul unui asediu să tragă folos de pe urma bombardamentului, eu am metode de distrugere a orcărei roci sau fortăreţe, chiar de ar fi construită pe o stâncă.

Leonardo Da Vinci – inventiile unui geniu
Unele din lucrarile lui Leonardo ar fi – Roata motrice, Schimbatorul de viteze, Ciocanul, Ridicatorul de coloane, Mecanismul autoblocant, Rulmentul cu trei sfere, Surubul lui Arhimede, Masina cu autopropulsie si Podul arcuit…

Scrierea in oglinda

Nu se stie nici astazi cu exactitate motivul pentru care Leonardo a adoptat acest gen straniu de scriere, dar se pare ca ii era extrem de usor sa umple pagina dupa pagina in acest fel, insotind randurile cu desene si schite. Oare incerca in acest fel sa se apere de ce care doreau sa ii fure ideile sau isi ascundea descoperirile si intentiile de adversarii sai ? Scria cu mana stanga, si potrivit contemporanilor care au avut sansa sa il vada la lucru perfectionase aceasta tehnica atat de mult, incat nici nu mai folosea o oglinda. Oricare ar fi fost motivul, insemnarile sale au fost greu de descifrat ulterior, mai ales pentru ca Leonardo, ca o masura secundara de siguranta, folosise adesea anagrame si coduri.

Costumul de scafandru

Da Vinci era fascinat nu doar de ideea de zbor, dar si de mare si de posibilitatea ca intr-o zi omul sa se poata scufunda liber in adancurile acesteia, pentru a-i descoperi secretele. Cum nici macar cel mai bun inotator ar fi putut rezista prea mult in adancuri, Leonardo a inventat primul costum de scafandru din istorie. Realizat din piele bine tabacita, dar usoara, avea si o teava prin care se putea respira si era legat la un clopotel, care plutea la suprafata. In caz de pericol, temerarul scufundator putea sa traga de un fir, iar clopotelul se scutura, dand alarma. Practica era si mica punguta atasata la costum, pentru eventualele nevoi fiziologice ale scufundatorului.

Podul rotitor

Ca inventator, Leonardo da Vinci era pasionat si de stiintele militare, incercand mereu sa inventeze noi arme si masini de lupta, cum le numea. Un astfel de echipament era si podul rotitor, un sistem simplu, care permitea armatei sa treaca un rau, apoi sa traga podul si sa il demonteze, pentru a-l folosi ulterior.

Masina de zburat

Observand indelung pasarile, da Vinci a realizat mai multe modele de “masini de zburat”, care imitau natura pe cat posibil. Acesta este unul dintre cele mai cunoscute, semanand mai curand cu un planor al zilelor noastre, doar ca aripile se puteau misca. Modelul avea si un loc pentru pilot, fiind practic o barca usoara, cu aripi. Din pacate nici unul dintre modele nu avea sa functioneze, ceea ce nu l-a impiedicat pe inventator sa continue sa caute.

Tunul cu trei tevi

Paradoxal, desi era impotriva razboaielor, Leonardo da Vinci era pasionat de tehnica militara, iar una dintre inventiile sale a fost un tun cu trei tevi, care ar fi schimbat pentru totdeauna soarta multor batalii daca ar fi fost folosit. Usor si rapid, avea sa ramana doar un proiect, privit cu scepticism de militarii vremii.

Surubul aerian

O alta masina de zburat a fost un proiect de elicopter, numit de Leonardo “surubul aerian”. Chiar daca specialistii de astazi sustin ca ideea n-ar fi putut fi vreodata pusa in practica, Leonardo a trasat minutios planul acestei inventii ciudate, care ar fi avut nevoie de patru oameni pentru a fi pusa in miscare. Nu a construit niciodata insa acest helicopter renascentist, inspirat cel mai probabil de mecanismul morilor de vant.

Orasul Ideal

Traind in orasul Milano, da Vinci visa in calitate de arhitect la proiectul unui oras ideal, unde s-ar fi simtit cu adevarat ca acasa. Avea sa lase posteritatii un numar impresionant de proiecte de arhitectura urbana, foarte detaliate, in care lua in considerare toate aspectele necesare unui oras modern, potrivit chiar zilelor noastre.

Masina cu auto-propulsie

In afara de cucerirea marilor si vazduhurilor, era nevoie de masina care sa il ajute pe om sa circule cat mai repede pe pamant. Dupa mai multe incercari, Leonardo avea sa realizeze un model al unei “masini” din lemn, auto-propulsata de un ingenios sistem de arcuri si roti dintate. Avea sa ascunda desenele, de teama ca va fi din nou acuzat ca ideile sale nu se potrivesc cu cele ale Bisericii, si nu a incercat niciodata sa construiasca revolutionara masina. Uitat intre hartiile inventatorului, planul avea sa fie redescoperit, iar in 2004 o echipa de cercetatori de la un muzeu din Florenta au construit o astfel de masina. Spre surprinderea multora, masina functiona, chiar daca era greu de controlat si se misca incet. Cu siguranta ca Leonardo nu s-ar fi mirat daca si-ar fi vazut “automobilul” in mers.

Erele geologice

In timp ce multi dintre contemporanii sai sustineau ca prezenta fosilelor de moluste pe platourile montane se datoreaza Potopului biblic, Leonardo incerca sa gaseasca o alta explicatie. Cu secole inainte de a se vorbi despre placile tectonice, el a intuit ca muntii s-au inaltat de-a lungul unor lungi perioade de timp, fiind altadata fundurile unor mari disparute. Teoria era nebuneasca si chiar eretica, dar cine si-ar fi putut imagina ca avea sa fie confirmata peste secole ?

Omul Vitruvian

Omul Vitruvian sau Homo Universalis este cu siguranta cel mai cunoscut desen realizat de Leonardo da Vinci, dupa proportiile alese de Vitruvius, un celebru arhitect roman, pe care inventatorul il admira. O imagine simbolica, care a fost de-a lungul istoriei interpretata in diverse moduri, acest om universal ramane semnificativ pentru Leonardo da Vinci.

 
Leave a comment

Posted by on 03/04/2009 in Uncategorized

 

TOP 10 inventatori ucisi de propriile inventii

02-bun-ilienth1top-inside2

1. Galileo Galilei (1564 – 1642)
2. Sir Humphrey Davy (1778 – 1829)
3. William Bullock (1813 – 1867)
4. J. G. Parry-Thomas (1884 – 1927)
5. Jean-Francois De Rozier (1754 – 1785)
6. Alexander Bogdanov (1873 – 1928)
7. Elizabeth Ascheim (1859 – 1905)
8. Louis Slotin (1910 – 1946)
9. Otto Lilienthal (1848 – 1896)
10. Marie Curie (1867 – 1934)

Galileo Galilei (1564 – 1642)

Galileo si-a dedicat o mare parte a vietii studierii astrelor si dezvoltarii instrumentelor menite sa faciliteze observatiile astronomice. Dincolo de descoperirile sale, revolutionare la acea vreme, acesta a platit si un tribut personal: pierderea vederii. Galileo era fascinat in mod special de Soare, prin urmare, isi petrecea o mare parte din timp facand observatii asupra astrului. In ultimii ani de viata, savantul era aproape orb ca urmare a deteriorii grave a retinelor, cauzata de observatiile sale indelungate.

Sir Humphrey Davy (1778 – 1829)

Sir Humphrey Davy, ingeniosul chimist si inventator britanic si-a inceput cu stangul cariera stiintifica. In perioada in care era doar un ucenic, a fost concediat din cauza ca provoca prea multe explozii. Dupa ce s-a specializat in chimie, si-a format straniul obicei de a inhala diversele gaze cu care avea de-a face. Din fericire, acest lucru a dus la descoperirea proprietatilor anestezice ale oxidului de azot. Insa, din nefericire pentru el, acelasi obicei a fost pe punctul de a-l ucide in repetate randuri. Frecventele otraviri ale organismului l-au lasat invalid pentru ultimele doua decade ale vietii sale. Chiar si in acest timp, a reusit “performanta” de a-si pierde complet vederea in timpul unei expozii din laborator.

William Bullock (1813 – 1867)

Bullock a fost un inginer american, a carui inventie din 1863 a revolutionat industria tiparitului: o presa mai eficienta si mai rapida. Creatia sa a fost in final si cea care i-a adus moartea. In timp ce lucra la reparatiile unei prese, acesta si-a prins piciorul in rotile masinariei. Desi a reusit sa evadeze din stramtoare, in cateva zile o cangrena i-a cuprins piciorul, iar Bullock a murit in timpul operatiei de amputare a piciorului.

J. G. Parry-Thomas (1884 – 1927)

John Godfrey Parry-Thomas, pilot de curse si un inginer pasionat de motoare, avea un vis: sa doboare recordul de viteza stabilit de un alt concurent, Malcom Campbel. Pentru a face asta trebuia sa creeze o masina mai rapida. Viitoarea lui inventie a fost un vehicul prototip numit Babs, caruia ii operase mai multe modificari, printre care si lanturi expuse care legau rotile de motor. In data de 24 aprilie 1926, Parry-Thomas a doborat recordul mondial existent la acea vreme, atingand viteza de 270 de kilometri pe ora. Dupa numai un an, Malcom Campbell a stabilit un nou record mondial. Acest lucru nu a facut decat sa-l ambitioneze pe Parry-Thomas, care a facut noi imbunatatiri. De data aceasta insa, ambitia sa avea sa-i fie fatala. In timpul cursei, unul dintre lanturi s-a desprins si a ricosat in gatul pilotului, decapitandu-l partial. Parry-Thomas a murit pe loc.

Jean-Francois De Rozier (1754 – 1785)

Jean-Francois, profesor de fizica si de chimie, a fost martor in 1783 la primul zbor al unui balon, eveniment care a nascut in el pasiunea pentru zbor. Dupa ce a asistat la ridicarea unui balon avand succesiv la bord, o oaie, o gaina si o rata, acesta a prins curaj si a realizat primul zbor controlat de un om. Fara a se opri acolo, De Rozier a planificat trecerea Canalului Manecii, din Franta catre Anglia. Acesta avea sa fie ultimul lui zbor. Dupa ce s-a ridicat la o inaltime de 450 de metri, balonul s-a dezumflat, cauzand caderea lui si inevitabil, moartea pasagerului. Logodnica lui De Rozier s-a sinucis 9 zile mai tarziu.
Alexander Bogdanov (1873 – 1928)

Fizician, filozof, economist, scriitor SF si revolutionar, Alexander Bogdanov (foto, stanga) si-a inceput experimentele de transfuzie sangvina in 1924, aflat probabil, dupa cum se banuia, in cautarea izvorului tineretii eterne. Dupa 11 transfuzii pe care le-a efectuat asupra sa, acesta a declarat ca a stopat procesul alopeciei si si-a imbunatatit vederea. Din pacate pentru excentricul savant rus, tehnicile de transfuzie erau abia la inceput, iar testele preliminare nu constituiau o practica in sine. In 1928, Bogdanov si-a facut o transfuzie cu sange infectat cu malarie si tuberculoza. Dupa cum era de asteptat, a murit la scurt timp dupa temerara incercare.

Elizabeth Ascheim (1859 – 1905)

Dupa moartea mamei sale, Elizabeth Ascheim (foto, dreapta sus) s-a casatorit cu doctorul Wolf, medicul familiei. Manat de o curiozitate nestapanita, Woolf s-a aratat interesat de descoperirile lui Wilhelm Conrad Rontgen in privinta razelor X. Noile orizonturi stiintifice au atras si atentia sotiei sale, Elizabeth, care si-a parasit postul de bibliotecara pentru a se ocupa de experimentele in fizica. In cele din urma, cei doi au cumparat o masinarie care producea raze X, pe care au instalat-o in biroul doctorului. In decursul catorva ani, sotii Woolf au facut mai multe experimente in care au jucat si rolul cobailor. Din nefericire, in acele vremuri, informatiile despre razele X erau inca prea putine. Nerealizand consecintele lipsei de protectie, Elizabeth a murit in scurta vreme ca urmare a unei forme de cancer foarte violente.

Louis Slotin (1910 – 1946)

De nationalitate canadiana, Slotin era unul dintre cercetatorii implicati in proiectul Manhattan(proiectul SUA de dezvoltare a bombei atomice). In timpul experimentelor de laborator, acesta a scapat accidental o sfera de beriliu pe o alta sfera care continea plutoniu. Inevitabil, o reactie chimica a avut loc, iar martorii au declarat ca au vazut o stralucire albastra careia i-a urmat un val de caldura. Ghinionistul savant a fost dus de urgenta la spital, insa a murit 9 zile mai tarziu. Cantitatea de radiatii la care fusese expus era echivalentul situatiei de a se afla la 1500 de metri de locul declansarii unei bombe atomice. Ca urmare a acestui accident, in laboratorul din Los Alamos nu au mai avut loc manevrari manuale ale substantelor. Slotin a fost declarat post-mortem erou de catre guvernul Statelor Unite, pentru ca a reactionat indeajuns de repede pentru a preveni moartea colegilor sai care se aflau in apropiere.

Otto Lilienthal (1848 – 1896)

Ramas in istorie sub denumirea de Regele Planorului, Lilienthala fost prima persoana care a inregistrat succes in mai multe zboruri succesive cu planorul. Ziarele si revistele internationale au publicat fotografii cu Lilienthal zburand care au oferit un nou imbold ideii publice si stiintifice conform careia masinile de zbor vor deveni in sfarsit realitate, dupa o perioada lunga marcata de indoieli, in care posibilitatea omului de a zbura reprezenta doar o utopie. Visul a fost intrerupt, cel putin pentru o perioada, dupa ce pionierul aviatiei, s-a prabusit de la o inaltime de 17 metri, rupandu-si coloana vertebrala. A murit in ziua urmatoare, insa ultimele sale cuvinte nu au tradat crezul sau de o viata: “Mici sacrificii trebuie facute”.

Marie Curie (1867 – 1934)

Marie Curie este una dintre femeile care au participat la scrierea istoriei stiintei. De-a lungul activitatilor sale, ea a doborat nenumarate recorduri: prima femeie care a primit premiul Nobel, primul om de stiinta care a primit Nobelul de doua ori, in doua domenii diferite (fizica si chimie), prima femeie care a predat la Universitatea Sorbona din Paris, prima femeie laureata a Medaliei Davy pentru studiul asupra radiului. Marie Curie si-a dedicat intreaga viata studiului si stiintei. In afara de una dintre fiice, Eve, scriitoare, toti descendentii ei au urmat cariere stiintifice. Nascuta in Varsovia, Maria Sklodowska, pleaca la Paris pentru a urma cursurile de fizica si de matematica la Facultatea de Stiinte. Se casatoreste cu Pierre Curie, cu care are doua fiice: Irene si Eva. Obtine in 1903, impreuna cu Pierre Curie si Henri Becquerel, premiul Nobel in Fizica pentru cercetarile asupra radioactivitatii. In 1911 primeste cel de-al doilea premiu Nobel, de data acesta in chimie, pentru studiile asupra poloniului si radiului. Dupa moartea sotului sau intr-un accident de trasura, aceasta ii preia postul de profesor la universitatea Sorbona. In anii razboiului, nu ezita sa isi ia fiica mai mare, Irene, care avea deja 18 ani si sa plece impreuna pe front, ridicand mici lacase de prim ajutor, denumite “Petites Curies”. Acestea se aflau cat mai aproape de linia frontului, pentru ca soldatii raniti sa nu se deplaseze foarte mult. Anii de studiu asupra elementelor radioactive au expus-o inevitabil la o cantitate mare de radiatii, care se manifesta sub forma unei leucemii. In ciuda bolii sale, ea isi mentine in continuare postul de conducere in cadrul sectiei de chimie si fizica apartinand Institutului Radiului. In 1934, din cauza stadiului avansat se interneaza la sanatoriul din Haute-Savoie, unde moare la data de 4 iulie.

 
Leave a comment

Posted by on 01/04/2009 in Uncategorized

 

inventatori români

Inventatorii români au revoluţionat lumea

Tataru Catalin
01 April 2009

În 1937, o invenţie a lui Ion Şt. Basgan i-a îmbogăţit cu peste opt miliarde de dolari pe petroliştii americani! Muzeul Tehnic din Bucureşti adăposteşte minuni care vorbesc despre inventatorii români şi geniul lor. Instituţia a fost fondată în 1909, de Dimitrie Leonida (1883-1965).

Pentru construcţia din România, inginerul a avut ca model Muzeul Tehnic din München, vizitat de el în perioada studiilor universitare efectuate la Politehnica din Charlottenburg, lângă Berlin. Leonida a conceput proiectul „Metropolitanului din Bucureşti“ şi „Complexul hidroenergetic al Bistriţei lângă Bicaz“.

În anul 1908, Leonida se angajează la Primăria Capitalei, unde se va ocupa cu introducerea iluminatului electric în Bucureşti. În urma lui a rămas mai ales muzeul, care spune povestea invenţiilor româneşti ce au schimbat lumea.

Englezii au recunoscut valoarea adevărată

George (Gogu) Constantinescu (1881-1965) a descoperit, în 1918, un nou fenomen revoluţionar – sonicitatea. Aceasta este ştiinţa transmiterii energiei mecanice prin vibraţii. Teoria a fost expusă într-o broşură publicată la Londra, sub denumirea „Theory of Sonics“.

Pe baza ei, atât P. Oteteleşeanu, cât şi Ion Şt. Basgan vor realiza ulterior invenţii care au băgat în buzunarul industriaşilor americani multe mii de miliarde de dolari. Sonicitatea a dus, de asemenea, la apariţia a numeroase invenţii cunoscute – pompele de injecţie şi injectoarele pentru motoarele diesel, motoarele sonice rotative, perforatoarele sonice, ciocanele sonice etc.

Mitralierele care nu găureau elicele avioanelor

Constantinescu a continuat să dezvolte această tehnologie, iar roadele nu au întârziat să apară. În Primul Război Mondial, flota aeriană britanică era în inferioritate faţă de cea germană din cauză că ultima deţinea avioane cu armament net superior. Amiralitatea britanică a decis să facă un concurs de invenţii cu ajutorul cărora englezii să câştige războiul. „Constantinescu a inventat pentru englezi dispozitivul de simultaneitate privind tragerea prin palele elicelor. Multe avioane germane şi-au găsit sfârşitul datorită invenţiei românului“, ne-a declarat Nicolae Diaconescu, directorul Muzeului Tehnic Român. Inventatorul „a recidivat“ şi, în 1923, prezintă o invenţie remarcabilă, cunoscută sub denumirea de „convertizorul de cuplu“ sau schimbătorul de viteze automat. În cadrul Expoziţiei Imperiului Britanic de la Wembley, din 1925, Gogu Constantinescu prezintă o locomotivă cu convertor sonic, care a avut parte de un succes deplin.

Vrem cele opt miliarde de dolari înapoi!

În 1934, Ion Şt. Basgan breveta în România forajul sonic, bazat pe teoriile predecesorului său, Gogu Constantinescu. Apoi, în 1937, inventatorul a brevetat invenţia şi în SUA, pentru forajul petrolier de mare adâncime. „Prin aplicarea acestei invenţii, companiile americane au obţinut profituri uriaşe“, a precizat Aurel Tudorache, responsabilul compartimentului muzeografie-documentare din cadrul Muzeului Tehnic Român. La acel moment, prin forarea clasică cu prăjini de forare, americanii nu ajungeau la mai mult de 1.500 de metri adâncime. Cu ajutorul forajului sonic s-a ajuns până la adâncimi de aproape 12.000 de metri. În 1940, când războiul lua amploare, americanii au pus sechestru pe brevetul românului.

Cu ajutorul acestei tehnologii, companiile petroliere americane au avut profituri enorme. De aceea, în anul 1964, Basgan i-a dat în judecată pe americani pentru recunoaşterea drepturilor de autor. A apelat la diverse foruri internaţionale şi a făcut demersuri pe lângă factorii politici ai vremii din România. „Multă lume era dispusă să-l susţină pe Ion Şt. Basgan pentru că valoarea drepturilor de autor era, în 1967, de 8,6 miliarde dolari, evaluările fiind făcute de o firmă germană“, a precizat Diaconescu.

Au vrut să-l facă pe Basgan cetăţean israelian

Au fost interesaţi de preluarea proceselor lui Basgan şi Iosif Constantin Drăgan, un potentat financiar al vremii, şi Mihai Florescu, unul dintre liderii comunişti. Chiar israelienii i-au oferit şansa de a deveni cetăţean al statului evreu, pentru influenţa pe care o avea la nivel internaţional.

De la tribuna Muzeului Naţional Tehnic „Prof. Ing. Dimitrie Leonida“ din Bucureşti, Basgan şi-a exprimat speranţa că, dacă vreodată va câştiga acei bani care i se cuveneau, îi va oferi cu generozitate tinerilor creatori români din toate domeniile, ca un fel de Premiu Nobel. A murit fără a obţine vreun beneficiu din partea americanilor.

GENII

Alţi savanţi români şi invenţiile lor

Petrache Poenaru (1799-1875). A inventat stiloul, denumit la acea vreme „condei portăreţ fără sfârşit, alimentându-se singur cu cerneală“.
Nicolae Teclu (1839-1916). Părintele becului cu gaz şi regulator de curent („becul Teclu“) şi al aparatelor pentru detectarea metanului şi a ozonului.
Traian Vuia (1872-1950). A construit primul avion din istorie. Pe 18 martie 1906, la Montesson, lângă Paris, aparatul „Vuia I“ a zburat pentru prima dată. După o acceleraţie pe o distanţă de 50 de metri, aparatul s-a ridicat la o înălţime de aproape un metru, pe o distanţă de 12 m, după care elicele s-au oprit şi avionul a aterizat.
Aurel Vlaicu (1882-1913). În 1909, construieşte primul său avion, „Vlaicu I“, la Arsenalul Armatei. Avionul zboară fără modificări (lucru unic pentru începuturile aviaţiei mondiale), în iunie 1910.
Augustin Maior (1882-1963). A inventat telefonia multiplă în noiembrie 1906. El a reuşit atunci să transmită simultan, pe o singură linie telefonică de 15 km, cinci convorbiri fără ca semnalele să interfereze.
Aurel Persu (1890-1977). A realizat primul vehicul din lume cu formă aerodinamică perfectă, având un consum minim de energie la înaintare. În fapt este vorba de automobilul construit şi brevetat în Germania în 1922-1923, având forma unei picături de apă în cădere. Automobilul fără diferenţial, cu motor în spate.
Ştefan Odobleja (1902-1978). A pus la punct teoria consonantistă, în fapt teoria ciberneticii generalizate. Consecinţele directe ale acestei teorii au condus la apariţia calculatorului şi a teoriei cibernetice

 
Leave a comment

Posted by on 01/04/2009 in Uncategorized